Procesul a avut loc în 1921, în Germania după un asasinat în plină stradă și a constat în judecarea pentru executarea lui Talaat Pasa, ministrul de interne turc din perioada primului război mondial. La 24 aprilie 1915, Talaat Pasa ordonase genocidul armean și până în prezent este considerat de istorie ca principalul autor al genocidului. Conform documentărilor, acesta a orchestrat genocidul încă din 1910 așa cum au relatat mulți diplomați și intelectuali ai vremii. În anul 1915 Turcia a exterminant 1,5 milioane de armeni în cursul atrocităţilor denumite „Metz Yeghern”. Sub pretextul deportării spre deșertul Sirian până la Deyr-ez-Zor, au fost uciși fără milă de turci bărbați femei și copii. Deși și în acest moment Turcia neagă acest genocid, dovezile sunt de necontestat, mare parte la Vatican iar Papa însuși a declarat primul mare genocid al secolului.
Soghomon Tehlirian, a cărui întreagă familie a fost ucisă în Genocid, l-a asasinat pe Talaat în plină stradă la șase ani după ce avusese loc exterminarea turcilor de către armeni. Tallat fugise în Germania pentru a scăpa de curțile marțiale turcești în 1919-1920 care îl condamnaseră la moarte în lipsă.
Iată că nu numai Germania dar în primul rând Turcia demonstrează ceea ce experimentul de la Standford și cel al lui Stanley Milgram de la Universitatea Yale au demonstrat după jumătate de secol: că în anumit mediu și sub anumite comenzi un popor poate deveni torționar. Puținii supraviețuitori armeni au fost ajutați tot de prieteni musulmani sau catolici care, spre deosebire de marea majoritate, erau umani, pentru că, nu?, umanitatea nu ține de o religie ci de conștiința omului.
Revenind la proces, în cadrul acestuia s-au administrat în primul rând proba cu înscrisuri furnizate de Aram Andonian scriitor, istoric și jurnalist armean. Scrierile lui Andonian care a locuit în Constantinopole în timpul genocidului armean a avut un rol crucial pentru documentarea despre crimele și deportările din timpul genocidului. Deși a ucis cu sânge rece, Soghomon Tehlirian a fost achitat de Curtea din Berlin.
În ceea ce privește procesul în sine, există multe detalii aici care sunt fascinante. În mod clar, avocații apărării au fost magnifici, iar avocatul care a condus apărarea, dr. Adolf von Gorton, a fost un superstar. Capacitatea lui de a-l determina pe generalul Liman von Sanders să „facă un „180”” și, practic, să admită argumentele apărării după ce a depus inițial mărturie contrară a fost de geniu. Iar declarația de încheiere a doctorului von Gorton nu este mai puțin relevantă în 2023 decât a fost în 1921.
Deși tot procesul a fost înregistrat și sintetizat într-o carte ulterior, cu toate acestea, există ceva foarte important care NU este în această carte, care este o componentă ESENTIALĂ a întregii povești. Transcrierea este doar înregistrarea oficială a procesului și orice a ordonat judecătorul să nu se consemneze, nu a fost inclus. În plus, ceva ESENȚIAL a fost de fapt șters din înregistrări.
Procuratura plănuia ca secretarul Shia Bey de la Ambasada Turciei în Germania să depună mărturie la proces. Când judecătorul a permis ca informațiile cu privire la rolul central al lui Talaat în planificarea și implementarea genocidului armean să fie incluse în dosarul apărării, a devenit clar că guvernul turc s-a speriat, știind că nu va exista nicio modalitate reală de a respinge mărturia reverendului Lepsius și Generalul Liman von Sanders, printre alții. Secretarului Shia Bey i s-a cerut în mod repetat să depună mărturie, dar a continuat să-și amâne mărturia din cauza „bolii”. În cele din urmă, când a venit momentul, maiorul Djami, un consilier șef al secretarului Shia, a fost trimis în locul lui.
Maiorul Djami a mărturisit sub jurământ că secretarul Shia s-a întors în Turcia din cauza bolii sale și, din cauza incapacității secretarului Shia de a participa, a trimis alternativ o scrisoare telegramă de la Istanbul cu conținutul mărturiei sale, pe care maiorul Djami a citit-o cu voce tare. Mărturia secretarului Shia nu numai că a negat genocidul armean, dar a prezentat o narațiune alternativă complet fictivă, care i-a făcut pe armeni să comită genocid împotriva turcilor etc., iar guvernul turc să facă tot posibilul pentru a se apăra.
După ce maiorul Djami a încheiat citirea telegrafului, avocatul apărării, dr. von Gorton, a luat măsuri pentru ca întreaga mărturie să fie eliminată din înregistrări și pentru ca maiorul Djami să fie sancționat de către instanță pentru că ar fi comis mărturie mincinoasă. Fără să știe guvernul turc, doctorul von Gorton îl pusese sub supraveghere pe secretarul Shia. Supravegherea doctorului von Gorton a stabilit că nu numai că secretarul Shia nu era bolnav, dar chiar în momentul în care se presupunea că scrisoarea telegramă a fost trimisă de la Istanbul de către secretarul Shia, el era de fapt în drum spre Istanbul cu un tren și la multe sute de mile distanță. Astfel, aceasta nu ar fi putut fi trimisă de secretarul Shia, iar întreaga poveste a bolii sale a fost un amestec pentru a evita să depună mărturie în instanță și, mai ales, pentru a nu fi supus interogatoriului apărării.
Judecătorul Lehmberg a cerut să vadă probele apărării și a ordonat ca declarația maiorul Djami să fie eliminată. Judecătorul Lehmberg a mai spus că dacă nu ar fi fost faptul că maiorul Djami avea imunitate diplomatică, ar fi ordonat arestarea acestuia și urmărirea penală pentru mărturie mincinoasă, fapt pentru care el (în calitate de reprezentant al guvernului turc) ar fi fost prins în flagrant. Nu numai că guvernul Kemal (Ataturk) al Turciei a fost prins în mod clar încercând să mintă cu descurajare curtea germană, dar acest lucru a arătat, de asemenea, cât de discreditată a fost cu adevărat narațiunea pe care încercau să o propună. Și totuși, este exact aceeași narațiune pe care și în 2023 o auzim și pe care nimeni din afara Turciei sau cercurilor turcești nu o găsește măcar puțin credibilă.
Pentru cine nu știe, genocidul armean a fost recunoscut de marea majoritate a statelor UE inclusiv Parlamentul European. De asemenea, la una din ultimele comemorări ale genocidului în SUA inclusiv Joe Biden a folosit termenul genocid ceea ce l-a înfuriat maxim pe Erdogan.
Dacă Germani și-a cerut scuze și a plătit daune de război, iată că Turcia nu vrea să o facă. Istoricii au arătat că după genocid guvernul turc s-a compus tot din participanți sau urmașii lor, și tot din aceștia conduc în prezent Turcia. Bineînțeles că toți aceștia au interes să nege genocidul altfel ar trebui să restituie imobilele confiscate de la armeni dar mai ales banii din conturi și asigurări care se ridică la miliarde de dolari.
Deși România a acordat ajutor armenilor în 1915 și a primit refegiați, nu a recunoscut oficial genocidul până la acest moment.
Dincolo de faptele istorice incontestabil dureroase, iată că prin elocința, strategia și abordarea unor avocați geniali, justiția a dispus o achitare judicioasă în acest caz de omor conform codului penal și execuție conform legilor nescrise ale umanității înclinând balanța spre a judeca mai mult în echitate și mai puțin în stricta aplicare a legii pentru că, de ce nu, legea nu se aplică la modul abstract ci la cazul concret analizat la cea mai mare finețe factuală, emoțională și spirituală.
av. Mirela David Andrei
