Baroul Galați a admis în rândurile avocaților prima femeie avocat din România. Este vorba de Ella Negruzzi admisă la începutul secolului XIX în Baroul Covurluiului după ce Baroul Iași îi respinsese cererea. Redăm mai jos un extras din „Chipuri şi portrete din lumea avocaturii româneşti”, 23 iunie 2014, Avocat dr. Iosif FRIEDMANN – NICOLESCU care vorbește atât de frumos despre prima doamnă a avocaturii dar și despre esența spiritului și personalității unui avocat de carieră.
„Vocaţia profesiei de avocat este una de ARISTOCRAT şi totodată de BOEM.
Profesia de avocat este un poem; un poem al vieţii sociale, pe fondul unei solide pregătiri ştiinţifice şi al unei etici colegiale inconfundabile, a unei confraternităţi specifice acestei profesii unice, prin educaţie şi mentalitate.
Mentalitatea acestei profesii este de origine divină, fiindcă Avocatul este mereu alături de Om. De Omul care se află într-o competiţie cu Justiţia, în slujba Adevărului şi a Justiţiei.
Poezia profesiei este una inconfundabilă, dar de un realism rece şi poate de multe ori filosofia socială percepută de avocat este crudul adevăr al lumii în care acesta trăieşte.
Această vocaţie profesională înnăscută, este incompatibilă cu ideile de egalitarism social în profesie sau cu conceptul de sindicat profesional, deoarece individualitatea personalităţii avocatului şi egocentrismul său (în sensul bun al noţiunii), sunt cele ce dau înaltă CLASĂ personalităţii inconfundabile şi irepetabile a fiecărui avocat, în fiecare epocă istorică.
Avocatul de carieră este primul intelectual din Cetate, el este totodată omul de aleasă cultură; În mentalitate, el este deopotrivă conservator, dar în acelaşi timp în avangarda societăţii.
Cei proveniţi în avocatură din alte profesii, au viziuni şi mentalităţi diferite asupra Adevărului, Dreptăţii şi Justiţiei, decât avocatul de carieră.
Lupta cu sistemul social, lupta cu mentalităţile retrograde ale societăţii, lupta în general este apanajul avocatului, menirea sa este de a fi în avangarda spiritualităţii societăţii în care trăieşte, afirmându-se printr-o luptă continuă şi neobosită pentru nou şi pentru progres, totodată conservând ceea ce este progresist în societate.
Avocatul – adevărat – este parte din elita gândirii umanităţii.
Desigur, astăzi avocatura din perspectiva crizei mondiale de capital, cunoaşte şi unele scăderi, care afectează de multe ori şi substanţa profesiei.
Din păcate pentru mine, care sunt avocat de carieră, constat că percepţia multora este profund greşită despre profesia de avocat, a artei avocatului în Pantheonul Justiţiei, aceasta fiind de multe ori privită ca o piaţă a muncii, care conduce la dispariţia poeziei profesiei.
Profesia de avocat este la fel de veche, poate chiar mai veche decât cea de magistrat, iar originea ei este una de natură divină, pentru că trebuie să apere OMUL, fiinţa umană şi demnitatea umană, în faţa unei societăţi de regulă prost clădită, indiferent cine o clădeşte.
AVOCATUL apără creaţia divină absolută: OMUL.
AVOCATUL este un SACERDOT, misiunea profesiei este SACRĂ în TEMPLELE JUSTIŢIEI care sunt PALATELE de JUSTIŢIE, la fel de măreţe ca şi catedralele în care se săvârşesc ritualuri sfinte. Corifeii avocaturii româneşti, pe care am avut şansa să-i cunosc înSălile cu paşi pierduţi din Palatele de Justiţie, palate create pentru a fi Temple ale Dreptăţii, în cele trei decenii de profesie, au susţinut pe bună dreptate că AVOCATURA este MAGISTRATURA de BARĂ.
Voi începe periplul nostru cu una dintre cele mai interesante şi complexe personalităţi ale avocaturii din România, cu un loc bine definit în istoria profesiei de avocat şi a evoluţiei spiritului profesiei.
ELLA NEGRUZZI
Personalitate emblematică a avocaturii naţionale, considerată a fi prima femeie avocat pledant din România[2].
A fost obligată să lupte din greu cu o societate tributară unei gândiri învechite, în care femeia nu avea nici un drept în spaţiul public.
Profesia de avocat era rezervată numai bărbaţilor până la ELLA NEGRUZZI.
S-a impus în viaţa publică românească prin succesul repurtat împotriva sistemului şi a rămas în istoria profesiei ca fiind prima femeie avocat pledant din ROMÂNIA, un simbol al profesiei sale pentru avocaţii de astăzi.
Educaţia şi formarea sa intelectuală au fost desăvârşite în cadrul Facultăţii de Drept din Iaşi, al unui oraş cu o spiritualitate cosmopolită inconfundabilă, o importantă capitală a culturii naţionale.
În anul 1914 a solicitat înscrierea în Baroul Iaşi, cerere care i-a fost respinsă, cu motivarea, că femeile nu au drept de vot în societate în raport de dispoziţiile Codului Civil, iar avocaţii trebuiau să voteze în raport de legea de organizare a profesiei de avocat.
ELLA NEGRUZZI nu a dezarmat.
Era o bună cunoscătoare a sistemului juridic şi al celui judiciar din România. Astfel că, s-a judecat mai mulţi ani cu structurile profesiei, iar la capătul luptei, s–a înscris în Baroul Covurlui[3], iar din 1919 a figurat ca avocat în Baroul Bucureşti.
Lupta dusă de ELLA NEGRUZZI nu a vizat direct structurile profesiei, Baroul, ci mentalitatea începutului de veac XX, când femeile nu erau încă egale în drepturi cu bărbaţii. Codul Civil din vremea ei consacra inegalitatea femeii în raport cu bărbatul în materia drepturilor civile.
În „Almanahul MARIANA” din 1946 apărut la Bucureşti[4] am găsit o informaţie neconfirmată din alte surse, anume ca an de debut în avocatură a ELLEI NEGRUZZI, fiind anul 1923.
ELLA NEGRUZZI era prezentată în “Almanahul MARIANA” într-un articol intitulat semnificativ “Românce care au îndrăznit” scris de Alice Gabrielescu[5], articol ilustrat cu o fotografie a avocatei (unică publicată în presă, din cercetările noastre), pledând la bară în Palatul de Justiţie din Bucureşti, captivând atenţia colegilor din Baroul Bucureşti şi deopotrivă atenţia magistraţilor (se pare) de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
ELLA NEGRUZZI a militat pentru egalitatea de şanse a femeilor într-o Românie conservatoare, a înfiinţat în calitate de Preşedinte – fondator, Asociaţia „Emanciparea femeii„, având drept scop declarat:
“emanciparea femeii în perspectiva participării acestora în toate domeniile vieţii sociale şi ocuparea de funcţii în raport cu pregătirea şi capacitatea fiecăreia, nu pe criterii discriminatorii.”
Asociaţia s-a preocupat şi de emanciparea femeilor din mediul sătesc, unde erau cele mai multe femei, iniţiind cămine culturale pentru educarea femeilor. Mediul rural, fiind la acel moment un tezaur al energiilor feminine, care au contribuit la păstrarea tradiţiilor etosului naţional, la transmiterea elementelor de etică familială.
A înfiinţat şi organizaţia „Frontul feminin” (1936), organizând numeroase întruniri şi conferinţe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acţiunile de luptă pentru apărarea drepturilor politice, economice, sociale şi culturale, într-o lume a bărbaţilor.
Considerându-se un om al timpului său, s-a înscris în organizaţia militantă „Grupul avocaţilor democraţi„, asociaţie înfiinţată în 1935, grupare cu vederi democrate, de centru stânga.
Ziarele timpului au consemnat în multe din marile procese ale militanţilor socialişti printre avocaţi şi pe ELLA NEGRUZZI, prezentă alături de alţi avocaţi de renume ai vremii.
La alegerile parlamentare din anii ’30 a candidat pe listele P. N. Ţ.
A fost o AVOCATĂ care s-a afirmat în profesie şi în societate, ca militantă pentru drepturile şi libertăţile clienţilor ei.
Aceasta este una dintre cele mai mediatizate personalităţi feminine ale profesiei de avocat, la începuturile avocaturii din perimetrul DacoRomânesc, însă există nenumărate biografii feminine care sunt tot atâtea repere ale profesiei noastre şi care au realizări profesionale de excepţie, întrecându-i de multe ori pe colegii bărbaţi.
ELLA NEGRUZZI a rămas în conştiinţa contemporanilor săi ca o colegă desăvârşită, moral şi profesional, un reper al timpului ei.”
foto sursa wikipedia
