Noțiunea de companie offshore
Companiile offshore sunt companii ce se înființează într-o anumită jurisdicție în care societatea nu își desfășoară activitatea de bază, dar în care legislația fiscală este prietenoasă fie prin impozite reduse sau chiar impozite zero, jurisdicții cunoscute după cum arătam mai sus ca paradisuri fiscale sau paradisuri financiare.
Prin termenul de „offshore” limbajul de specialitate britanic desemnează un teritoriu situat dincolo de ţărm. Cuvântul „offshore” nu este strict definit de legislaţia anglo-americană, dar este utilizat în practică de către profesionişti pentru a desemna firmele oamenilor de afaceri nerezidenţi pe un anumit teritoriu, profiturile care derivă din acestea şi, în general, toate operaţiunile cu sume de bani, fiind scutite de taxe şi impozite.
Potrivit dicţionarului anual al revistei The Economist, companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite ţări sau jurisdicţii (cunoscute sub denumirea de paradisuri fiscale), care au o legislaţie fiscală fie fără impozite, fie cu impozite foarte scăzute, atâta timp cât societatea nu desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării unde este înregistrată.
Cu alte cuvinte este vorba de întreprinderi care nu desfăşoară activităţi comerciale în ţara în care au fost înregistrate şi care, din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite, sunt considerate ca fiind firme străine, nerealizând venituri în țara înmatriculării. Teoretic, companii offshore se pot înfiinţa în orice ţară din lume, dar nu peste tot se pot obţine şi avantaje fiscale din acest lucru.
Sunt voci care susțin că aceste companii nu fac altceva decât să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor pe care în mod normal le-ar datora bugetului statului în care își desfășoară activitatea principală fiind interfața evaziunii fiscale la nivel global. Alții susțin că există dreptul de autodeterminare al companiilor la fel de bine așa cum există și cel al statelor prin urmare chiar dacă ne desfășurăm o activitate într-un stat, avem libertatea de a alege unde să plătim taxele aferente. În plus și jurisdicțiile mai puțin privilegiate de vaste teritorii sau bogății naturale trebuie să existe și să câștige din ceva în caz contrar am avea iar principii de inechitate economică și astfel trebuie acceptat și ca aceste stat să câștige din ceva, în special din taxele pe care companiile offshore le plătesc de regulă la înmatricularea companiilor, din serviciile și profitul proprietarilor de sedii, contabililor și avocaților din jurisdicțiile respective.
Reglementări recente
În urma măsurilor internaționale luate în ultimii ani, s-au implementat în majoritatea paradisurilor fiscale legi stricte privind înregistrarea companiilor offshore, și în principiu nu mai există firme de „cutie poștală”, companii „cochilie” sau companii fictive.
Anterior acestor măsuri, în special anterior implementării directivelor și reglementărilor UE din 2017 pentru combaterea evaziunii fiscale prin companiile offshore din paradisurile fiscale, existau multe companii pe hârtie, fără angajați și fără birou. Se putea ajunge ca o singură clădire cu 2 etaje dintr-o insulă paradis fiscal să găzduiască peste zece mii de firme fictive. În plus, proprietarii, asociații sau fondatorii companiilor erau greu de identificat datorită legislației fiscale care prevedea confidențialitatea absolută.
În prezent s-au semnat tratate de către marea majoritate a jurisdicțiilor care prevăd schimbul de informații inclusiv a numelor asociaților pentru combaterea evaziunii fiscale și în special a criminalității organizate.
Mai mult, prin „Rezoluția Parlamentului European din 21 octombrie 2021 referitoare la Pandora Papers: implicații asupra eforturilor de a combate spălarea banilor, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale” (2021/2922(RSP) s-a reținut de către politicienii europeni:
„- întrucât Pandora Papers reprezintă cea mai recentă scurgere majoră de date care dezvăluie mecanismele interne ale lumii financiare offshore, după Lux Leaks în 2014, Swiss Leaks în 2015, Panama Papers în 2016, Paradise Papers în 2017, Mauritius Leaks în 2019, Luanda Leaks și dosarele FinCEN în 2020 și Lux Letters în 2021;
– întrucât Pandora Papers evidențiază rolul fundamental, în combaterea spălării banilor și a altor infracțiuni financiare, al informațiilor privind beneficiarii reali, precum și necesitatea imperioasă a accesibilității publice și exactității informațiilor;
– întrucât printre activitățile dezvăluite în Pandora Papers se numără crearea unor societăți, fundații și fiducii de tip „cutie poștală” în următoarele scopuri: achiziționarea anonimă de bunuri imobile, iahturi, jeturi și asigurări de viață; efectuarea de investiții și transferuri de bani între diferite conturi bancare; evitarea impozitării și comiterea unor infracțiuni financiare, inclusiv spălarea de bani;
– întrucât, deși nu toate activitățile semnalate în Pandora Papers sunt în sine ilegale, ele reprezintă evaziune fiscală și o utilizare abuzivă a secretului de afaceri;
– întrucât, potrivit relatărilor, autoritățile fiscale au recuperat peste 1 miliard EUR în urma dezvăluirilor din Panama Papers1;
– întrucât, utilizând formula de repartizare cea mai conservatoare, Uniunea înregistrează cele mai mari pierderi la nivel mondial ca urmare a transferului profiturilor către paradisuri fiscale și se estimează că pierde anual aproximativ 20 % din veniturile sale din impozitul pe profit;
– întrucât după criza financiară din 2008-2009 și o serie de dezvăluiri despre practici de evaziune fiscală, de planificare fiscală agresivă, de evitare a obligațiilor fiscale și de spălare a banilor, țările G20 au convenit să trateze aceste chestiuni global, la nivelul OCDE, prin proiectul privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS), care a dus la Planul de acțiune BEPS;
– întrucât o legislație fiscală internațională adecvată este esențială pentru a preveni evaziunea fiscală și practicile de evitare a obligațiilor fiscale și pentru a concepe un sistem de impozitare echitabil și eficient (…)”[1] Autoritățile naționale ale tuturor țărilor Uniunii au fost sfătuite să ancheteze cazurile dezvăluite, să audieze și obligate să ia măsurile ce se impun. „Eurodeputații condamnă în special foștii și actualii politicieni de la nivel european: Andrej Babiš, prim-ministrul Cehiei, Nicos Anastasiades, președintele Ciprului, Wopke Hoekstra, ministrul de finanțe al Olandei, Tony Blair, fost prim-ministru al Marii Britanii, și John Dalli, fost ministru maltez și comisar european. Toți aceștia au fost menționați în Pandora Papers. Ilham Aliyev, președintele Azerbaidjanului, și Milo Đukanović, președintele Muntenegrului, sunt, de asemenea, criticați direct în rezoluție.”[2]
[1] Articol redația Ceccar, blog, 2020; https://ceccar.ro/ro/?p=23897, articol accesat la data de 20/01/2023
[2] Articol „Pandora Papers. Europarlamentarii cer anchete, măsuri coercitive și legi noi”, 2017; Site Parlamentor.ro, https://www.parlamentor.ro/youth-parlamentor/pandora-papers-eurodeputatii-cer-anchete-masuri-coercitive-si-legi-noi-26014, articol accesat la data de 12/12/2023
Avantajele înființării unei companii offshore
Întrebările care se pune cel mai des de către cei ce vor să înfiinţeze o companie offshore este: „De ce sunt folosite companiile offshore și cum aș câștiga dintr-o astfel de companie?”. Avantajele și atuurile unei astfel de companii sunt nenumărate:
Comerţ internaţional: firmele rezidente în ţări cu impozite ridicate, care desfăşoară activităţi de comerţ internaţional, pot reduce, cu ajutorul companiilor offshore, impozitul pe profit, prin transferarea profitului în conturile firmei offshore. Astfel, exportatorul va revinde la un preţ foarte scăzut mărfurile, companiei offshore, care va revinde mai scump unui terţ. Firma-subiect al impozitului pe profit va înregistra un profit mult mai mic decât l-ar fi realizat prin cumpărarea directă de la adevăratul cumpărător. Marea parte a profitului realizat prin tranzacţia internaţională se realizează în conturile firmei offshore, şi, deci, nu se impozitează. În cazul importurilor, mărfurile se vor importa de către firma offshore, care, la rându-i va „vinde” firmei importatoare propriu-zise la un preţ cât mai apropiat de cel la care aceasta din urmă le va comercializa pe piaţa internă. Astfel, firma importatoare va avea un profit foarte mic, majoritatea acestuia rămânând în conturile firmei offshore.
Investiţii: companiile offshore de investiţii se pot folosi pentru realizarea unor investiţii care vor duce la profituri mari. Astfel, aceste profituri vor fi puse la adăpost de impozite mari, iar prin societatea offshore se poate asigura şi anonimatul adevăratului investitor. Un alt avantaj îl constituie faptul că în conturile companiei se pot păstra devize fără îngrădire, eliminându-se pierderile datorate de diferenţele de curs. Prin aceasta, există posibilitatea repatrierii în valută a dividendelor (obţinerea legală de profit în valută).
Tranzacţii imobiliare: o companie offshore care este proprietara unui imobil poate economisi importante sume de bani la înstrăinarea acesteia, dacă transmiterea proprietăţii se realizează indirect. Acest lucru se poate face prin transferul acţiunilor la noul proprietar.
Consultanţă: prin plata contravalorii unor servicii de consultanţă (ca de exemplu: contabilitate, marketing, analiză economică, asistenţă juridică, etc.), se pot transfera în conturile firmei offshore (de tip holding, în general) sume importante, fără să se plătească impozit pe profit.
Operaţiuni bursiere: dacă aceste operaţiuni sunt efectuate de companii offshore, atunci profitul rezultat nu este supus impozitării.
Operaţii de lohn: compania offshore este mijlocul cel mai răspândit prin care se reduce impozitul realizat în urma executării contractului de lohn.
Transport maritim comercial: în ultimii ani a existat un transfer larg de înregistrări de nave din jurisdicţiile lor în jurisdicţii de complezenţă, ca Malta, Panama, Liberia, care au nişte flote de invidiat, tocmai datorită legislaţiilor favorabile transportului maritim comercial existente aici (de exemplu, legea ipotecii), precum şi a lipsei de impozitare.
Bănci, societăţi de asigurare, reasigurare, leasing: nu sunt permise în toate paradisurile fiscale, iar acolo unde sunt permise este nevoie de o licenţă specială emisă de autorităţi. În ceea ce priveşte băncile, de obicei doar băncile importante pe plan internaţional primesc această acreditare. Cât despre societăţile de asigurare-reasigurare, acestea sunt de cele mai multe ori captive (adică sunt deţinute sau controlate de o altă societate, având drept obiect principal acoperirea necesarului de asigurări, şi, în al doilea rând, efectuarea de operaţii pe piaţă – practic, societăţi de autoasigurare oficializate).
Rezidenţă: deţinerea unei companii offshore înlesneşte obţinerea de vize pentru acţionarii şi angajaţii săi, iar în unele jurisdicţii poate chiar facilita obţinerea de rezidenţă permanentă, conducând ulterior la obţinerea cetăţeniei.
Operaţiuni bancare: prin înregistrarea de companii offshore, se pot deschide uşor conturi bancare la marile bănci din lume, obţinând astfel toate serviciile bancare de care beneficiază lumea modernă (cecuri valutare, cărţi de credit, acreditive, scrisori de garanţie etc.), vitale desfăşurării unei activităţi internaţionale la nivel înalt.
Studiu de caz: grupul Apple
„Cum grupul Apple a reuşit să evite plata de impozite în valoare de 13 Mld. Euro prin transferul profiturilor către filiale din Irlanda (Neagu, O.M., 2018): Apple, fondată în 1977 în California de către Steve Jobs şi Steve Wozniak, având 116.000 de angajaţi, este, potrivit Forbes 2017, cea mai mare companie de tehnologie din întreaga lume. Liniile de bază ale companiei Apple sunt iPhone – linia de smartphone a companiei bazată pe sistemul său de operare iOS, iPad – linia companiei de tablete multifuncţionale bazate pe sistemul său de operare iOS şi Mac – linia companiei de computere şi laptopuri bazată pe sistemul de operare macOS.
Apple este nu numai cea mai de succes companie de tehnologie din întreaga lume, ci şi a noua companie ca mărime, conform listei Fortune Global 500, cu o evoluţie spectaculoasă în ultimii 12 ani. Grupul Apple este format din Apple Inc. şi toate companiile controlate de acesta, inclusiv cele stabilite în Irlanda. Atât Apple Sales International (ASI), cât şi Apple Operations Europe (AOE) sunt companii irlandeze încorporate, controlate integral de grupul Apple, deţinut în SUA de Apple Inc. Cota impozitului pe profit în Irlanda este de 12,5%, pe când în SUA era de 35% la nivelul anului 2017. În 1991, Irlanda a emis o hotărâre fiscală în favoarea atât a ASI, cât şi a AOE, care a fost înlocuită cu o alta similară în 2007, care şi-a produs efectele asupra profiturilor impozabile ale ASI şi AOE până în 2015, când ambele şi-au schimbat structurile. Analiza realizată de Comisia Europeană a concluzionat că profiturile impozabile ale celor două filiale din Irlanda nu erau corelate cu realitatea economică, neavând o raţiune factuală sau economică.
Chiar dacă produse Apple Sales International au fost cumpărate de la magazinele din Europa (dar şi din ţări situate în Asia, Africa), din punct de vedere contractual, vânzătorul era ASI în Irlanda. După cum a raportat Comisia Europeană, respectivele vânzări şi profiturile corespunzătoare au fost înregistrate de Apple în Irlanda, majoritatea profiturilor fiind alocate intern unui sediu aparţinând Apple Sales International. Conform Deciziei Comisiei Europene privind ajutorul de stat pe care Irlanda l-a acordat Apple, emisă în august 2016, atât ASI cât şi AOE, în perioada în care hotărârea fiscală contestată îşi producea efectele, chiar dacă erau înregistrate în Irlanda, acestea nu erau rezidente acolo în scopuri fiscale. Investigaţia a relevat faptul că cele două companii nu aveau rezidenţa fiscală, în realitate, în nicio altă jurisdicţie, în acea perioadă, neexistând prezenţă fizică sau angajaţi ai filialelor. Sucursalei irlandeze au fost alocate doar o parte din profiturile ASI, acestea fiind impozabile în Irlanda, însă majoritatea semnificativă a profiturilor au fost atribuite unui sediu fără rezidenţă, rămânând astfel neimpozitate. Conform comisarului Margrethe Vestager, responsabil cu politica concurenţială în cadrul Comisiei Europene, concluziile CE au relevat faptul că Irlanda oferea beneficii fiscale nelegitime în favoarea Apple, căreia i s-a permis impozitarea profitului la nivelul de doar 1% din veniturile sale europene în 2003, până la 0,005% în 2014. De asemenea, aceasta subliniază că, în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat, statele membre nu au dreptul să acorde beneficii fiscale în mod preferenţial unor companii şi, în cazul în care se întâmplă acest lucru, ajutorul de stat ar trebui acordat în mod similar şi altor companii şi ulterior recuperat, pentru a nu fi afectată libera concurenţă. Cu toate acestea, companiile nu pot fi penalizate deoarece normele UE nu prevăd amenzi în cazul în care nu sunt recuperate ajutoarele de stat. Comisia are dreptul de a solicita recuperarea ajutorului de stat nelegitim doar pentru o perioadă de zece ani înainte de momentul în care a început să solicite informaţii despre acest subiect, care în cazul Apple a fost anul 2013. Prin urmare, CE a declarat că Irlanda este îndreptăţită să recupereze de la Apple impozitul neplătit începând cu anul 2003, a cărui valoare se ridică la 13 miliarde de euro, plus dobândă. Oricum, în 2014, Apple a decis să-şi schimbe structura în Irlanda, după ce a consultat renumita firmă de avocatură Appleby, unul dintre jucătorii cheie din lumea offshore, specializată în înfiinţarea şi administrarea companiilor în paradisurile fiscale, căreia i-a adresat, în scris, un set de întrebări, căutând confirmarea că o companie din Irlanda poate desfăşura activităţi de management fără a fi supusă impozitării în această jurisdicţie. Cu sprijinul consilierilor fiscali, la sfârşitul anului 2014 Apple a decis să se stabilească în Jersey, unde nu se percepe impozit pe profitul corporativ pentru majoritatea companiilor, la fel ca în multe insule din Caraibe. Rezultatul a fost că Apple a continuat să beneficieze de cote de impozitare la un nivel foarte redus pe majoritatea profiturilor sale.”[1]
[1] Oana Maria I. Neagu. Teză de doctorat: „Cooperarea europeană pentru contracarea fenomenului activităților infracționale economico-financiare”, prezentată şi susţinută public de către autor: Oana Maria I. Neagu, Academia de Studii Economice din București, 2020, Şcoala doctorală de Contabilitate, lucrare accesată pe Lege5 la data de 20.01.2023
