Cazul Hermina și Kristian William Gheorghe vs Danemarca

– despre abuzurile statului danez și pasivitatea statului român –

articol de avocat Mirela David Andrei

Deoarece Hermina Gheorghe a anunțat deja autoritățile din Danemarca și România că pe data de 12 aprilie va intra în greva foamei, voi scrie și publica pe acest site updaturile în referire la caz până când statul român/UE va reacționa și până când toate persoanele vinovate de acest abuz vor plăti  pentru tot răul produs acestui copil smuls de lângă mama lui fără niciun motiv plauzibil. Cred din tot sufletul că dreptatea va triumfa într-un final deși scenariul este demn de filme, din păcate din acelea la care ți se rupe sufletul în bucăți. 

            În filmul acesta statul român lipsește cu desăvârșire, iar funcționarii statului român care sunt plătiți ca să protejeze interesele cetățenilor nu se implică, nu îi interesează sau pur și simplu au obținut funcții și primesc salarii deși nu au abilitățile intelectuale și profesionale minime necesare funcției și sunt de o incompetență crasă.

            Pe de altă parte, personajul negativ este statul danez, care așteaptă să ia copiii imigranților ca păianjănul musca-n plasă.

            Cazul minorului William Kristian Gheorghe, copil ce  a fost luat din îngrijirea mamei de autoritățile statului danez împotriva voinței ei și fără niciun motiv din anul 2014, la 4 luni de la naștere nu este foarte cunoscut în România, spre deosebire de alte cazuri. În Danemarca nici atât deoarece acolo presa nu scrie despre astfel de cazuri iar avocații din oficiu se limitează doar la prezentă în sala de judecată. Nimeni nu vrea să ”supere” statul danez, nici statul român, nici proprii lor avocați sau angajați la serviciile de protecția copiilor și probabil nici de pe la comisiile europene de drepturile omului unde Danemarca cotizează mai mult decât generos.

            În prezent în cazul nostru se refuză orice informație și orice contact dintre mamă și copil începând cu luna iunie 2021 deși nu există absolut niciun motiv, nu este decăzută din drepturile părintești, toate procedurile judiciare și psihologice au statuat că este în stare perfectă psihofizică să-și cresc și să-și educe copilul. CEDO statuează că „faptul că părintele și copilul se bucură reciproc unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieții de familie” în timp în Danemarca statul nu aplică convenția iar copiii imigranților pot fi luați fără motive din familia biologică.

            Este adevărat că Ministerul Familiei a făcut o cerere de repatriere în acest caz, dar solicitarea a fost tergiversată și apoi respinsă nemotivat. Considerăm că Ministerul Familiei ca autoritate competentă  trebuie să se implice în acest caz, solicitând o ședință comună a ministerelor implicate Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Familiei care au toate datele despre cazul Hermina Gheorghe și sunt permanent informate de situația disperată  de către personalul diplomatic din Danemarca.

            Este de notorietate faptul că țările scandinave fac numeroase abuzuri prin separarea copiilor de părinții biologici și acest lucru este cunoscut de cele două pârâte care deși s-au implicat în alte cazuri (Bodnariu în trecut, iar acum câteva zile și în cazul Sorana Rotundu), în cazul acesta nu se rezolvă nimic de 9 ani.

Cel mai îngrijorător aspect este faptul că William apare mereu cu vânătăi iar starea sa psihoemoțională se degradează, este în mod evident abuzat fizic în familia de plasament și orice petiție sau plângere fac către autoritățile daneze se lovește de ostilitatea acestor angajați ceea ce ne face să credem întemeiat că William este folosit într-o rețea organizată având o ”agendă” de răpire și abuzare a copiilor după cum de altfel au mai fost cazuri mai mult sau mai puțin mușamalizate!           Deși am făcut petiții și am solicitat explicații, abuzurile au continuat, copilul este în continuare plin de vânătăi și orice la orice adresă  se răspunde că nu există niciun abuz și nimeni nu intervine. Și toate acestea în condițiile în care familia de plasament prosperă de la an la an, viața lor, mașinile, casa sunt din ce în ce mai luxoase deși nu au venituri mari care să le permită acest trai!

CEDO a subliniat că articolul 8 din Convenție stabilește în primul rând obligația statului de a nu interveni în viața de familie. Statele au o obligația pozitivă de a lua măsurile necesare atât pentru a sprijini părinții și familiile, cât și pentru a proteja copiii împotriva eventualelor abuzuri. Copiii ar trebui să fie separați de părinții lor numai în circumstanțe excepționale. În aceste cazuri, trebuie făcut tot posibilul pentru păstrarea relațiilor personale și, atunci când este cazul, pentru „reîntregirea” familiei. Statele dispun de o marjă largă de apreciere la luarea deciziei inițiale de a separa copiii de părinții lor. Este necesar însă un control mai strict în legătură cu alte limitări suplimentare, cum ar fi restricțiile privind dreptul de vizită al părinților, precum și garanțiile legale menite să asigure protecția efectivă a dreptului părinților și al copiilor la respectarea vieții lor de familie. Aceste limitări suplimentare implică pericolul ca relațiile de familie între un copil mic și unul dintre părinți să fie restrânse efectiv. De asemenea, atunci când se decide separarea mamelor de copiii nou‐născuți, motivele invocate de stat trebuie să fie extrem de convingătoare.           

  Din rapoartele psihologice ale expertilor impartiali rezultă ca Hermina Gheorghe, în ciuda îndepărtării forțate a copilului, nu a prezentat simptome psihice și nici nu a avut recăderi depresive). Hermina Gheorghe este astăzi bine funcțională, robustă din punct de vedere psihic și trebuie astfel descrisă ca o persoană sănătoasă mintal. Așa cum se estimează că Hermina Gheorghe va putea să ocupe rolul de părinte și să aibă grijă de copilul ei cu provocările sale descrise pentru copii și se estimează că Hermina Gheorghe îi va putea asigura dezvoltarea copilului.

(Până la naștere propriu-zisă se observă o îmbunătățire semnificativă a stării psihice a Herminei Gheorghe, simptomele depresive și psihotice dispar în săptămânile premergătoare nașterii, iar în momentul nașterii, Hermina Gheorghe este fără simptome, și astfel nu mai deprimat.)

            În legătură cu afirmațiile și concluziile din declarația de specialitate a lui Jens Abraham din 4 aprilie 2017, trebuie spus că în observațiile Psihiatriei Raionale din 2013 nu există nimic care să indice în direcția tulburării de personalitate, de ce aceasta nu poate afecta abilitățile parentale ale Herminei Gheorghe. Dimpotrivă, observațiile au arătat o capacitate relevantă, sănătoasă și robustă de a îndura și de a rezista la o presiune psihologică uriașă. Având în vedere presiunea psihologică asociată îndepărtării forțate, Hermina Gheorghe a funcționat normal așteptat și relevant în domeniile cogniției și atitudinii, vieții emoționale, controlului impulsurilor și satisfacției nevoilor, precum și relațiilor interpersonale. Comportamentul ei este nuanțat, adaptat și adecvat.

            Absența unei mame biologice, care este menționată în Sondajul Copilului din 13 ianuarie 2017 ca diagnostic, este o condiție impusă de autorități, și nu o situație pentru care Hermina Gheorghe, în calitate de mamă, poartă o oarecare responsabilitate. După cum am menționat deja mai sus, se apreciază că Hermina Gheorghe este capabilă să urmeze recomandările făcute în sondajul copiilor și să includă activ sprijin adecvat din partea profesioniștilor menționați, logoped, ergoterapeut, oftalmolog și alții. și ar fi capabil să creeze o structură și predictibilitate care să ia în considerare nevoile copilului și să asigure dezvoltarea și bunăstarea copilului.

            În raportul de expertiză extrajudiciară de examinare psihologică a dnei Maria Pelsen (psiholog șef si vice presidenta organizației Heart Stability – Stop violence against children) se reține că în cazul Herminei nu se manifestă trauma separării pe motivele subiective invocate de guvern dar mai mult, se reține că Hermina manifestă curaj în lupta pentru fiul ei. Însă opinia acestui expert a fost înlăturată probabil mai ales pentru că experta concluziona că este clar contrar interesului copilului separarea de mama biologică!

            Rezultatul acestei practici este că mulți copii sunt îndepărtați forțat de părinți fără a fi în armonie cu interesul superior al copilului. Părinții sunt suspectați, monitorizați și controlați pentru perioade lungi, dintre care multe duc la dezvoltarea tulburării de stres posttraumatic (PTSD) sau PTSD complex. Aceste răspunsuri la comportamentul autorităților sunt folosite în multe cazuri ca dovadă că serviciile sociale au avut dreptate. Dacă serviciile sociale nu ar fi fost corecte în primul rând, cazurile s-au transformat adesea în profeții auto-împlinite, deoarece părinții dezvoltă tulburări mintale (traume) ale proceselor și, prin urmare, riscă să-și compromită și abilitățile parentale. În cazul Herminei Gheorghe, dezvoltarea PTSD nu se vede, deși este îngrijorată de fiul ei, din cauza tratamentului de către Danemarca. Ea este în mod natural afectată de proces. Astfel, nu există semne de abilități parentale compromise. Dimpotrivă, ea este o mamă puternică capabilă să se concentreze asupra fiului ei și asupra unității lor în situații extreme în care oficialii guvernamentali le observă continuu, știind că orice pas greșit ar putea fi folosit împotriva ei în lupta ei pentru binele fiului ei. Hermina Gheorghe este, de asemenea, capabilă să-și păstreze curajul, deși este ținută dintr-o viață normală de zi cu zi cu fiul ei și chiar dacă trebuie să se raporteze continuu la neadevăruri și presupuneri subiective ale oficialilor guvernamentali despre care știe că vor fi folosite împotriva ei și pe care trebuie să le facă. 

            Chiar și atunci când se dispune darea în plasament, copiii își păstrează dreptul de a menține legăturilel cu părinții lor. Acest drept a fost recunoscut în temeiul Convenției, deoarece CEDO, carta, Convenția Drepturilor Copilului consideră că relațiile reciproce dintre părinți și copii constituie o parte fundamentală a vieții de familie, în conformitate cu articolul 8. Având în vedere că darea în plasament ar trebui să fie, în mod normal, o măsură temporară, păstrarea relațiilor de familie este esențială pentru a asigura revenirea cu succes a copilului în familia sa. În conformitate cu CEDO, din aceste principii decurg obligațiile pozitive, așa cum se ilustrează în toată practica CEDO ori Danemarca consideră că este sufient un contact mamă copil o oră la 3 ani!

            În cauza Olsson/Suedia (nr. 1)210, reclamanții s‐au plâns cu privire la decizia de dare în plasament a celor trei copii ai lor. Constatând că măsura de protecție s‐a încadrat în marja de apreciere a statului, CEDO s‐a axat pe modul în care a fost pusă în aplicare hotărârea de dare în plasament. Potrivit Curții, decizia respectivă ar fi trebuit privită ca o măsură temporară, care urma să fie întreruptă de îndată ce condițiile permiteau acest lucru, având în vedere că nu s‐a luat în considerare varianta adopției. Măsurile luate ar fi trebuit să fie, prin urmare, în concordanță cu obiectivul final de reîntregire a familiei naturale. Atunci când este vorba despre dreptul fundamental la respectarea vieții de familie, reintregirea familiei primeaza, iar alte considerații pot avea doar un rol secundar. Prin urmare, constatând o încălcare a articolului 8 din Convenție, CEDO a hotărât că măsurile luate de autorități la punerea în aplicare a hotărârii de protecție nu au avut la bază suficiente motive pentru a fi proporționale cu scopul legitim urmărit în conformitate cu articolul 8.

            Nu în ultimul rând, reamintim că Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului din Franța a hotărât, cu  un vot de 13 la 4 că Barnevernet a încălcat secțiunea 8 din CEDO în cazul Strand Lobben și alții împotriva Norvegiei în 2019. Conform hotărârii Curții, agenția norvegiană a încălcat drepturile lui Trude Lobben și ale fiului ei asupra vieții de familie, Barnevernet fiind acuzat că nu a făcut o analiză adecvată a abilităților parentale ale mamei. De asemenea, agenția norvegiană este acuzată că nu a făcut o analiză suficient de pertinentă pentru a-și susține afirmația potrivit căreia copilul era vulnerabil, iar adopția a fost cea mai bună măsură în interesul minorului. 6 dintre cei 17 judecători ai Curții de Apel consideră că „autoritățile din prezenta cauză au eșuat încă de la început în scopul de a reuni copilul cu mama sa, însă imediat au stabilit că acesta ar trebui să crească într-o familie. Această presupunere este firul roșu care unește toate etapele procedurilor urmate, începând cu decretul privind luarea copilului de lângă mamă”. Ulterior acestui caz, dar pentru motive similare, Norvegia a fost condamnata de 16 ori din 2018 pentru încalcarea art 8 CEDO.

            Ceea ce doresc să subliniez în finalul acestei prime părți este că Danemarca este o țară care a făcut extrem de multe abuzuri asupra copiilor, o istorie peste care s-a trecut destul de ușor cu vederea: în vara lui 1951, 22 de copii inuiţi cu vârsta între 5 şi 8 ani au fost trimişi în Danemarca din Groelanda în cadrul unui experiment ca să nu mai vorbim de orfelinatele de după război în care au fost duși cu forța mulți copii și apoi abuzați.

            În ultimul timp a venit însă nota de plată. Să nu uităm însă că de curând primul ministru Mette Frederiksen  si-a cerut scuze pe 9 febr 2022 pentru experimentul inuman cu copii inuiti din Groelanda luați și separați de familiile lor acum 70 de ani pentru constituirea unei elite danofone, iar in 2019 conform Agence France-Presse prim ministrul danez si-a cerut scuze pe 10 august 2019 copiilor din orfelinatele de după război copiii din 19 orfelinate fiind conform unui raport din 2011 victimele abuzurilor sexuale fizice si psihologice!!

Copiii ar trebui să fie separați de părinții lor numai în circumstanțe excepționale! În aceste cazuri, trebuie făcut tot posibilul pentru păstrarea relațiilor personale și, atunci când este cazul, pentru „reîntregirea” familiei. Statele nu pot dispune în mod discreționar măsuri care să creeze suferințe și să despartă copiii de părinți doar pentru că persoanele provin din anumite țări, țări care nu sunt pioni economici și diplomatici importanți ca cele din Europa de Est și să aplice o prezumție de părinte incapabil sau pur și simplu să desconsidere celelalte state și solicitările statului de cetățenie de reîntregire a familiei!

– va continua –